> Crasna-Ilschi (1)
> Crasna-Ilschi (2)
> Harţi
> www.bukovina.ro
> www.bucovina.net

Bucovina

Regiunea istorică Bucovina (germ. Buchenland, "ţara de fagi"), devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austro-Ungar, cuprinde un teritoriu acoperind astăzi zona adiacentă oraşelor Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Siret şi Vicovu de Sus din România, precum şi Cernăuţi şi Storojineţ din Ucraina. citeste ...

Cernăuţi este un vechi oraş românesc din nordul Bucovinei, aflat astăzi sub administratie ucraineană (după invadarea Bucovinei de nord de către trupele sovietice, orasul Cernăuţi a fost atribuit Ucrainei). Poreclit si "Mica Vienă", Cernăuţiul e un loc modern plin de fumuseţi naturale şi arhitectură interesantă, multe monumente sculptate, parcuri verzi şi pieţe primitoare. Râul Prut trece prin oraş.

Populaţia Cernăuţiului a suferit unele modificări în perioada habsburgică. Aici s-au aşezat numeroşi evrei, germani, polonezi, dar şi ucraineni. Aceştia din urmă au reuşit să-i devanseze numeric pe români, după cum rezultă din rezultatul diferitelor recensăminte austriece prezentate în următorul tabel:

 

Cernăuţi (oraşul)

Cernăuţi (suburbii)

Anul

Români

Ucraineni

Români

Ucraineni

1860

9.177

4.133

20.068

6.645

1870

5.999

5.831

28.315

35.011

1880

6.431

8.232

8.887

23.051

1890

7.624

10.385

11.433

34.067

1900

9.400

13.030

13.252

25.476

1910

13.440

15.254

18.060

22.351

Conform datelor recensământului din 1930, din cei 112.427 de locuitori ai municipiului Cernăuţi, 30.367 s-au declarat români, 568 unguri, 16.359 germani, 1.521 ruşi, 11.130 ucrainieni, 8.986 poloni, 42.592 evrei ş.a.

Cea mai mare parte a populaţiei Cernăuţiului a fost transferată în restul Uniunii Sovietice imediat după instaurarea regimului comunist. În locul celor deportaţi, au fost aduşi etnici din toate republicile sovietice socialiste, care nu aveau nici o legătură cu oraşul Cernăuţi şi cu cultura sa. Populaţia actuală este, potrivit datelor recensământului populaţiei Ucrainei din 2001, de 236.691 de locuitori. Între aceştia se află 189.021 de ucrainieni, 26.733 ruşi, 10.553 români şi 3.829 moldoveni (au fost împărţiţi pentru că după drepturile internaţionale ar fi fost o naţiune compactă şi ar fi trebuit să le fie conferite mult mai multe drepturi; însă în ultimele întâlniri România-Ucraina s-a convenit că sunt aceeaşi naţiune), 1.408 polonezi 1.308 evrei şi alţii 971.

Oraşul ocupă o arie de 150 km pătrţi şi este împărţit administrtiv în 3 sectoare (raioane): Sădăgura (Sădăgura, Jucica, Pohozna, Lencăuţi - suburbiile de la nord de Prut), Şevcenko şi 1 mai.

România a deschis în mai 1999 un Consulat General la Cernăuţi.

Istorie

În evul mediu timpuriu, pe partea opusă a Prutului faţă de actualul oraş a existat un mic castel Ţeţina, distrus de tătari. Aparent, locuitorii rămaşi în viaţă au decis reconstruirea localităţii pe partea sudică a râului, considerată mai uşor de apărat. Atestat documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domn al Moldovei (1400-1432), negustorilor din Lemberg (azi Lvov), începând cu 1775, oraşul a făcut parte din Imperiul Habsburgic. La recensământul din acel an au fost numărate în oraş 338 de familii. Autorităţile imperiale au colonizat la Cernăuţi populaţie de limbă germană, atât germani, cât şi evrei. În anul 1849 Cernăuţiul a devenit capitala Ducatului Bucovina, instituit prin Constituţia Austriei din 4 martie 1849. Cei şase primari pe care i-a avut oraşul între 1864 şi 1914 au fost: un polonez, un armean, doi germani şi doi evrei. În anul 1875 a fost înfiinţată Universitatea Cernăuţi, o instituţie de învăţământ superior renumită în tot Imperiul Austro-Ungar. Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat în 1918, Cernăuţiul a devenit parte a României. În iunie 1940 a fost ocupat de Armata Roşie a URSS, împreună cu nordul Bucovinei şi alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. După destrămarea URSS, a devenit parte a Ucrainei.

Crimele antiromâneşti din vara lui 1940

Ca urmare a celor două note ultimative date de Uniunea Sovietică în iulie 1940 prin care cerea României cedarea Basarabiei şi Bucovinei, la 28 iunie, s-a hotărât evacuarea. Aceasta a fost însoţită de manifestări şi asasinate antiromâneşti întreprinse de populaţia minoritară şi în special de comuniştii evrei. Notele informative ale armatei române, cât şi mărturiile arată că la Cernăuţi "încă înainte de intrarea trupelor sovietice", evreii au devastat biserici şi i-au împuşcat pe mai mulţi şefi ai autorităţilor[1].

Bandele de comunişti şi evrei au iniţiat acţiuni antiromâneşti împotriva armatei române şi a civililor români care se refugiau. Un astfel de caz este evocat de mărturia lui Raoul Volcinschi. Aflat în faţa primăriei din Cernăuţi a văzut cum "în stradă zăceau 5 cadavre de soldaţi români al căror sânge se scursese pe praful de pe caldarâm". Interesându-se de ceea ce se întâmplă, i s-a spus că soldaţii români au fost ucişi "de ăia", indicându-i-se un grup de 12-15 tineri evrei înarmaţi care se grăbeau să urce în 2 maşini. Deoarece jucase cu ei fotbal i-a recunoscut pe toti, pe unii cunoscându-i chiar personal şi ştiindu-le şi numele: Aufleger Faibiş, Fişer, Abacumov, Eisinger, Siegfried. Printre ei l-a recunoscut şi pe torţionarul de mai târziu de la Securitatea din Cluj, pe Sigi Beiner (Bainer)[2].

Personalităţi

Născuţi în Cernăuţi

Radu Grigorovici (n. 1911), fizician, membru al Academiei Române
Traian Popovici (1892–1946), avocat român, primar al oraşului Cernăuţi, şi Drept între popoare
Maria Forescu (1875–1943), cântăreaţă de operă şi actriţă de film
Viorica Ursuleac (1894–1985), cântăreaţă de operă, de origine română

Locuitori

Gala Galaction, în original Grigore Pisculescu (1879–1961), scriitor
Ciprian Porumbescu, compozitor român
Mihai Eminescu, poet român
Eudoxiu Hurmuzachi
Aurel Iencean
Aron Pumnul
Ion Nistor, istoric
Sextil Puşcariu (1877 - 1948), lingvist şi filolog român, decan al Facultăţii de Filosofie din Cernăuţi, în 1918.
Grigore Vasiliu Birlic
Ilasievici Ilie (1918-2001), recunoscut profesor de matematică

Note
1. Săptămâna Roşie (Ediţia august 2006), Paul Goma, p. 175
2. Săptămâna Roşie (Ediţia august 2006), Paul Goma, p. 170

 

 

 

Înainte de ocuparea Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică în 1940, judeţul Cernăuţi a făcut parte din Regatul României. Situat în nordul Bucovinei, reşedinţa judeţului era oraşul Cernăuţi. Conform datelor recensământului din 1930 populaţia judeţului era de 305.097 de locuitori. La nord se învecina cu Polonia, la sud cu judeţele Storojineţ şi Dorohoi, la est cu Hotin şi la vest cu Polonia.

După invadarea Bucovinei de nord de către trupele sovietice, judeţul Cernăuţi a fost atribuit Ucrainei.

Înainte de ocuparea Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică în 1940, judeţul Storojineţ a făcut parte din Regatul României. Situat în nord-vestul Bucovinei, reşedinţa judeţului era oraşul Storojineţ (menţionat documentar pentru prima data in anul 1448). Conform datelor recensământului din 1930 populaţia judeţului era de 169.894 de locuitori. Se învecina la nord şi est cu judeţele Cernăuţi, la sud cu Rădăuţi şi la vest cu Polonia.

După invadarea Bucovinei de nord de către trupele sovietice, judeţul Storojineţ a fost atribuit Ucrainei iar oraşul Storojineţ devine reşedinţa raionului cu acelasi nume din regiunea Cernăuţi, Ucraina. Are o populaţie de 15 mii de locuitori (2005) şi suprafaţa de 580 ha.

La Storojineţ se află un vast parc dendrologic, unul din principalele obiective turistice din regiunea Cernăuţi, cu o colecţie ce numără circa 1200 de specii de plante.